Ce este răul de mare?

Moving in a moving world

Ne place să navigăm pe mare, e absolut fantastic! Însă, ce facem în cazul în care răul de mare ne cuprinde pe neaşteptate şi nu mai suntem în stare să facem nimic? Marinarii sunt mereu încântaţi să ne povestească despre aventurile lor pe mare, dar nu mulţi dintre ei vorbesc despre modul în care fac faţă acestei probleme.

La fel ca în orice altă situaţie , cea mai bună metodă de prevenţie este cunoaşterea.

rm2

Ce este răul de mare? 
Răul de mare este un termen care defineşte starea de disconfort şi vărsăturile asociate, induse de o varietate de condiţii de mişcare la bordul navelor. Este un răspuns normal al unei persoane perfect sănătoase, fără tulburări funcţionale.

Cine suferă de răul de mare?
Răul de mare sau răul de mişcare poate afecta pe oricine, marinari experimentaţi sau începători, bărbaţi, femei şi în special copii. Nu reprezintă un semn de slăbiciune sau lipsa de experienţă, fiind doar mesaje interpretate greşit de creierul nostru. În anumite condiţii, aproape toţi indivizii sănătoşi pot dezvoltă răul de mare. Se estimează că până la 90 % dintre marinari au suferit cel puţin o dată, sau eventual de mai multe ori de rău de mare, în ciuda reticenţei multora de a recunoaşte asta. Femeile par a fi mai sensibile la mişcare decât bărbaţii, printr-un raport de aproximativ 5:3 conform studiului efectuat de Cheung B. şi K. Hofer în 2002.

Din ce cauza apare?
Modalitatea în care organismul nostru percepe mişcarea este definită de urechea internă, care sesizează în permanentă poziţia corpului şi transmite informaţiile către creier şi ochii noştri care observă mişcarea în raport cu împrejurimile noastre. În timpul unei călătorii pe mare mesajele contradictorii ajung la creier, iar organismul nostru este derutat. Din cauza lipsei de sincronizare, se declanşează un semnal de eroare, un reflex de la nivelul anumitor receptori, care apare sub forma unui disconfort cu intensitate variabilă.
La apariţia răului de mare mai contribuie factori, cum ar fi condiţiile de navigaţie (durata, tipul ambarcaţiunii, mişcările combinate ale hulei de tangaj şi de ruliu, mirosul de combustibil), oboseală, frigul, foamea precum şi vederea altor persoane cu rău de mare.

Care sunt primele simptome?
De obicei, primul simptom este paliditatea, asociată cu o senzaţie de somnolenţă şi stare generală moderat alterată. Dacă eşti norocos, totul se opreşte aici. La restul dintre noi, simptomele evoluează cu transpiraţii reci, stomac deranjat, oboseală, ameţeli, greţuri şi vărsături.

Cât durează răul de mare?
Ceva ce ar trebui să ne calmeze anxietatea, conform studiului realizat printre cei 450 de marinari care au participat la ARC anul trecut, 58 % din marinari au prezentat simptome pentru maxim una sau două zile. Alte 27% au prezentat simptome timp de trei-patru zile , 9% timp de cinci-şapte zile, şi doar 7% pentru mai mult de o săptămâna. Mai mult decât atât, majoritatea (60%) au spus că răul de mare nu îi împiedică să participe la activităţile de pe bord. Aceste rezultate sugerează că răul de mare este relativ de scurtă durata.
Se ştie că în timp organismul tău se poate adapta la mişcarea neregulată a bărcii. După  câteva zile simptomele dispar şi poţi să revii la activităţile tale normale fără senzaţia permanentă de disconfort. Dacă nu consideri distractiv să petreci câteva zile în „survival mode”, există mai multe modalităţi de a preveni şi controla răul de mare.

Cum tratăm? 
În general, tratamentul variază de la medicamente disponibile cu sau fără reţeta, până la “leacuri” destul de controversate.
Cele mai multe persoane preferă, că prima măsură de siguranţă, medicamentele special concepute împotriva răului de mişcare. Anticolinergice şi Antihistaminice par a fi cei mai eficienţi agenţi farmacologici disponibili.

– anticolinergice: plasturi cu Scopolamină (Transderm Scop) sau tablete (Scopace)
– antihistaminice: Dimenhidrinat – Dramamina şi Marmina
Cinarizina – Stugeron
Meclizina – Antivert
Ciclizina – Marezine
Difenhidramina-Benadryl
Pastilele se iau cu câteva ore înainte şi efectul lor este limitat în timp. Tocmai din cauza asta, o alternativă din ce în ce mai populară o reprezintă plasturii. Aceştia eliberează treptat scopolamina, care are efect direct astupra nervilor din urechea internă. Un dezavantaj este acela că nu mai au nici un efect dacă sunt aplicaţi după debutul stării de rău.

Deşi eficiente, aceste medicamente nu sunt lipsite de efecte adverse, cele mai frecvente sunt somnolenţa şi uscăciunea mucoaselor.

Avertizare! Aceste efecte adverse sunt potenţate de alcool, aşa că nu te aştepta să te trezească alarmă navei, dacă această începe să se scufunde! Dacă Dramamina şi Scopolamina au efecte secundare grave, în acest caz încearcă  Stugeron (numele de marca pentru cinarizina), care funcţionează chiar şi după ce începe senzaţia de ameţeală.